somn la clonc pe Dunare

A inceput sezonul de pescuit pe Dunare, dupa o lunga iarna, asteptarea a luat sfarsit.
Toata iarna mi-am facut planuri cum si ce, la ce si cu ce sa merg la clonc.
Pentru cei care nu stiu, cloncul este un instrument ( ii spun instrument ca scoate zgomote ) care daca este corect folosit face in asa fel incat, somnii care care lenevesc pe funduul albiei sa se ridice incitati si sa caute sursa zgomotului.
Despre monturile la somn s-au mai scris, sunt mai multe varianta si mai multe teorii. Eu folosesc pe Dunare o montura simpla :
Fir principal 0,60 mm textil, forfac 0,7 mono flurcarbon foarte rezistent la abraziune si la rupere.
plumb minim 150 g tip trabuc
ac mare...0/6. 0/7 sau ancora 0/3, 0/4..
intre plumb si ac 50-70 cm .

 In rest echipament puternic, mulineta minim 7000, iar lanseta 200-500 g actiune, 2,10 /2,40, si binenteles clonc. Teoria cloncurilor .....e o intreaga teorie, pastila dreapta, concava, convexa. Cel mai bun clonc este cel care iti scoate sunetele cele mai puternice si fara rateuri. Fiecare pescar are stilul lui si din incercari si adapteaza tipul de clonc care se potriveste. Eu am vre-o 8 cloncuri care imi bat bine, dar doar doua cu care ma impac.

Era sa uit, neaparat sonar, fara sonar este nimereala la clonc. Sonarul e bun sa fie cu dual con ( 20/60) si sa aiba RTV, realtime.
Dupa ce te obisnuiesti cu sonarul trebuie sa vezi cand se ridica si daca sunt mai multe lansete in barca, in zona carui carlig este.

Barca si motor...si nu in ultimul rand vant usor si Dunarea fara valuri, pe valuri este mai greu de tinut barca pe zona de pescuit si destul de dificil de dat cu cloncul.
Cam atat despre echipament.

Avand toate cele enumerate mai sus, impreuna cu Sorin am hotarat sa facem o ieseala de doua zile pe Dunare sa cautam somnul. El a mai dat de cateva ori la clonc cu alti pescari neavand nici o captura pana in prezent. Era destul de sceptic, tot insista sa luam si scule de crap , sa luam si scule de spinning...am acceptat cu toate ca sunt adeptul ideei ca daca pleci sa dai la mai multe stiluri nu faci decat sa incarci barca de bagaje si sa te incurci mai mult.
Plecam la 3 si jumatate dimineata din fata blocului spre Oltenita.
Zona de capare trebuia sa fie in aval de Oltenita pe insula Albina, ne-am intalnit si cu ceilati doi pescari care venisera cu masina pe mal In zona insulei Albina. N-am gasit locuri de campare, apa mare, si acolo unde puteam sa ne campam mult namol, Dunarea a scazut restul de brusc si a ramas inca ud malul.

Hotaram sa ne intoarcem in amonte. Zis si facut...dupa destule plimbari reusim sa intregim gasca iarasi, in amonte de insula Albina cu vre-o 5 km. Acolo erau deja alti prieteni care pescuiau de vineri.
Lasam bagajele, montam cortul...se face ora 10, si reusim intr-un final sa plecam la pescuit dar nu la clon, Sorini insista sa incercam la crap si caras in zone cu butuci si copaci cazuti in apa...... eram deja un pic suparat, doar un pic, ca am pierdut atata timp cu plimbarea. 
Dupa 2 ore de " pescuit" ( a se citi - staat degeaba) la insistentele mele renuntam la crap si plecam sa pescuim totusi la clonc. 
Vremea calda, vant usor de tot, Dunarea se mai limpezise, fara valuri. Minunat de dat la clonc.

Urc iarsi cativa km, la un loc unde stiu eu ca tine somn.
clonc, clonc, clonc.........dupa prima toana s-au ridicat 3 relativ micuti.
a doua toana ......clonc, clonc...se ridica destul de repede si imediat Sorin reuseste sa scoata primul somotei pentru el la clonc si pentru mine anul asta.

Repetam si in mai putin de jumatate de ora il scot si eu pe mustacios.

8 kg. e bine totul in aproximativ o ora. Deja soarele ardea groaznic, nu mancasem nimic.
Mai intra inca unu la aproximativ 2 kg la mine.
Cei de pe mal ne suna sa luam lemne ca in zona de campare nu erau. Gasim lemne, incarcam barca si ne intoarcem la tabara. Oamenii erau deja la masa, Cezar se ocupase de ciorba de peste.
7 oameni si o singura lingura, super tari, sa vezi cum mnacam ciorba cu cana, cu cutia de conserva sau alte instrumente rudimentare. Sa traiesti Cezare, nu ma omor cu ciorba de peste, dar este poate cea mai buna ciorba de peste mancata vreo-data de mine. Avea de toate, legumele exact ce si cum trebuie iar ca specii de pesti la fel, platica, caras, vaduvita, somotei, salau. O minunatie.

Unde sa mai iesi cu burta plina si cu soarele in cap? Ardea soarele groaznic, berea era rece. Am hotarat sa mai ramanem la umbra, Sorin vroia sa dea de pe mal.
Spre seara ies cu Dan si cu Costin, eram 3 in barca, voie buna, glume, telefoane la prieteni care erau acasa si cred ca turbau ca noi suntem la peste.....un pic mai multa galagie decat ar fi trebuit. Se ridicau somnii dar nu vroiau sa atace.
Dupa vre-o ora la lanseta lui Dan vad miscare, si trasatura.......Dan uitase sa stranga frana mulinetei. Ratare.
Asta e, se mai intampla. plumbul fiind greu cand intepi trebuie sa intepi temeinic, altfel plumbul opune rezistenta si nu reusesti sa intepi pestele. Se facea seara, deja eram obositi dupa o zi destul de agitata.
Stiam ca pe mal ne asteapta o bere rece. Ne lasam la vale dusi de Dunare si ajungem la tabara.
 Se lasa seara, avem noroc si tantarii nu ne omoara, incepe vantul destul de tare, imi faceam griji pentru a doua zi, daca nu se potoleste vantul o sa am probleme la intoarcere. Am mai patit-o pe vant.
A doua zi n-am putut sa ma scol cu noaptea in cap. cu greu m-am trezit pe la 8, pana am baut cafeaua si ne-am dezmeticit s-a facut 9. Am iesit iar la clonc cu Sorin si Paulleta.
Slabut a doua zi , nu s-au ridicat decat cativa mici si doar la lanseta lui Paulleta au intrat doua moace in jur de un kg. Revenim la tabara, Cezar , Costin si Dan plecasere, doar Mihai mai ramasese. Il lasam si pe Paulleta strangem si intre timp arunc o lanseta cu care dadeam la clonc dincolo de prag. Sorin e pe faza si reuseste sa aduca la mal un somotei de paroximativ 2 kg.

Deja caldura ne topea efectiv. Strangem si plecam.
Pentru prima iesire la clonc, a fost excelent. 6 somni/ somotei, cel mai mare 8 kg.
Ciorba excelenta, atmosfera si partenerii nemaipomenitii. 

cu barca pe valuri.....mari...foarte mari.

totul a inceput cu cateva zile in urma.....
Vroiam sa mai prind o ieseala la Dunare inainte sa inceapa prohibitia. Vorbesc cu Ionut daca mergem in weeekend,...nu poate are treaba sambata, eu nu mai ies duminica pentru ca luni sunt terminat. Ies sambata ca duminica sa pot sa imi revin. Vorbesc cu Victor, gata o stabilim pentru sambata. Ma uit eu pe net la vreme, nu imi placea ce vedeam ...vant. 25 km/h- rafale 35km/h. Destul de puternic pentru mers pe Dunare, poate mai gresesc si astia cu vremea. Vorbesc cu Victor:
- Bai baietica...ce facem mai iesim sanmbata ca o sa ne bata vantu' de ne ciufeleste freza rau de tot.
-Mergem, eu asi merge si pe ploaie si furtuna.
Cand am mers cu el prima oara cu barca pe Dunare i-am spus ca daca il prinde microbul Dunarii nu mai scapa.
Imi aduc aminte ca si eu la inceput cand ma duceam cu cate un prieten care avea barca , m-as fi dus si eu si pe ploaie si pe furtuna.....acum m-am mai temperat.
-Bine Victore, hai ca mergem , vedem noi cum ne descurcam.
Plecam la 6 din fata blocului, ne oprim si luam viemusi si rame, si directia Oltenita.
La 8 eram in barca si pecam in aval de Oltenita spre Km 419. vroiam sa dam la crap in butuci.
Vantul era destul de portnit....Dunarea  parca curgea mult mai repede. Barca cand lua o rafala in bord avea tendinta de intoarcere, mergeam un pic mai incet decat de obicei. La Km 423 se formeaza intodeuna valuri, este o zona unde Dunarea are un cot, unde este si o insula Bulgareasca...anafoare, zona destul de complicata pentru barcagii cu barci mici.
Simt zona ca poate sa imi creeze probleme chiar de la plecare, ajung in zona respectiva, daca valurile pana acolo erau de 30-50 cm acolo 50-70 cm. Cobor cu grija si ies din zona cu valuri. ajung la Km 420 acolo incepe sa se linisteasca valurile, fiind si o insula care potoleste valurile. La 419 ne oprim , ne legam in crengi si incepem la crap....si ce o mai pica. Mamaliga, viermusi, si Victor baga si la rama.
Vantul incepea sa sufle din ce in ce mai tare. La ora 1 ne hotaram sa ne mutam mai in aval in zona insulei Albina.Capturi 0. trasaturi 0.
Plecam de pe Albina spre Oltenita, vantul inncepe sa bata din ce in ce mai tare. Valurile incep sa prinda forta si sa ne puna probleme.
Imi aduc aminte ce imi povestea acum un an si ceva despre vant si val pe Dunare Dimitri, un bulgar stabilit in Romania cu care ne-am imprietenit pe Dunare la o cloncandeala. Dimitrie mi-a povestit ca intr-o zi l-a prins vantul si valurile aveau peste doi metrii, nu imi venea sa cred....dar prea o zicea cu foc.
Aducandu-mi aminte de povestirile lui Dimitri ma gandeam ca daca ma prind si pe mine valuri de 2 metri cum o sa ma descurc.
Trec de km 420 mergan in amonte. la mai putin de 1 km se vedeau cum valurile se spargeau, ma gandeam ca au in jur de un metru. M gandeam ca o sa ne ude un pic dar o sa trecem. Brusc vantul incepe de bata din babord, valurile veneau chiar din prova, din metru in metru valurile erau din ce in ce mai mari.
Incerc sa intorc barca, vroiam sa o iau prin dreptul uinei insule bulgaresti, acolo este oo zona cu valuri mult mai mici. Nu reusesc sa mai intorc barca, daca ma prindea un val din bord sigur ma rasturna.. Mi-am dat seama  ca trebuie sa merg inainte, numai aveam variante. la mal nu puteam sa trag deoarece erau pietre pe mal si asi fi spart sigur barca.
Victor deja nu mai statea pe bancheta, se asezasee direct pe fundul barcii, incercam sa echilibrez cat de mult puteam barca. Intru in zona unde vedeam ca valurile se spargeau facand gulere albe. valurile erau in jur de 1,5m. Acceleram, incetineam, urcam pe val caboram, lungimea barcii ma ajuta ca sa tai valul, ma mami ajutam si cu forta motorului accelerand atunci cand venea urmatorul val, ridicam prova ca valul sa urce peste copastie. dupa o jumatate de ora ajunsesem in zona cea mai deschisa, zona cu valurile cele mai mari, vantul batea din ce in ce mai tare..... valurile...2 metri.
Incepusem sa ne udam, se spargeau valurile de prova si toata apa era aruncata in laterale, datorita vantului o mare parte era aruncata in barca pe noi. De cateva ori nu am putut sa ridic prova la timp si valurile au trecut peste bord. Victor imi spunea sa nu mai ratez urcarea pe val pentru ca are impresia ca sunt doi cu galetile de apa si arunca peste mine apa. cred ca 4 sau 5 valuri au trecut peste bord, apa in barca ..aproximativ 5-7 cm. era inca bine ma gandeam eu, motorul ma asculta, mergea ceas, raspundea la fiecare acceleratie si ma ajuta sa ridic prova in val. aveam de trecut 1,5 km de valuri. O ora si putin am atacat fiecare val perpendicular, am simtit apa fiecarui val pe fata mea, cu mai multa sau mai putina emotie. Vedeam cum odata cu parcurgerea zonei valurile scad in inaltime, reusisem sa trecem de ce era mai rau, eram uzi pana la piele, apa in barca ..aproape 10 cm.
Dupa o ora si junatate reusim sa iesim din zona unde valurile se spargeau si ajungeau la 2 metri. Reusisem sa trecem, eram la km 424.....valurile aveau in jur de un metru. Era bine, am trecut de ce era mai rau. mai aveam 4 km pana la port.
Mi-am jurat ca daca mai bate vantul nu mai ies pe Dunare, este superba Dunarea, dar cand se monteaza iti aduce aminte ca ea este Regina. Tu esti doar tolerat si acceptat.
Respect Dunarii.

reconditionare barca fibra de sticla

La sfarsitul anului trecut prin decembrie, am scos barca de la apa si am adus-o la un bun prieten la curte. Ideea pentru care am adus-o era sa o reconditionez. Nu era un moft, barca trebuia si merita sa fie ingrijita, fusese intretinuta prost, fusese reparata prost de cine o mai reparase. Vopseaua se exfoloase pe ici pe colo, acum aveam mai multe culori, sau mai bine spus mai multe nuante de verde.....Mai aveam cateva probleme care nu mai sufereau amanare, daca vroiam sa ma mai bucur de barca inca cativa ani.
Fibra suferise exfolieri acolo unde se facusera reparatii, chila fusese tocita si in unele locuri se vedea lemnul, lemn care statuse in apa ceva timp.

asa arata barca atunci cand am scos-o din apa la sfarsitul lui noiembrie anul trecut.

se vede cum vopseaua este exfoliata....cum sunt crapaturi pe copastie si multe alte probleme.

Mi-am facut un necesar de materiale si scule pentru reconditionare:

Lista scule:
Bormasina
Flex
Fierastrau pendular
Set surubelnite/chei fixe..
Masina de slefuit cu vibratii
Disc pentru flex pe care se pue smirghel
Discuri lamelare cu smirghel
Spacluri inox
Manusi protectie unica folosinta/ lacatus
Ochelari protectie
Masti de praf
Pensule
Trafaleti si rezerve

Lista materiale:

Rasina si intaritor
Fibra de sticla ( stratimat)
Pudra de talc
Smirghel -80/100/150/200
Chit cu fibra de sticla auto
Vopsea pentru barci EMEX
Vopsea antivegetativa CHIMTITAN
Capac cu rama pentru bas pupa
Diluant pentru vopsea
Tacheti inox
Ocheti inox
Nituri POP
Strapazane inox
Balamale

Cum a dat un pic caldura m-am apucat cu harnicie de curatat vopseaua veche de pe exterior. Am inceput timid cu smirghleul cu masina cu vibratii, dupa care am trecut la flex cu discuri abrazive cu arici puse pe discul flexibil. Daca nu intri tare in fibra si ai un pic atentie iese mai repde si mai bine.
Am taiat gaura pentru rama capacului. Termanand cu taiatul si smirgheluitul vopselei vechi am trecut la reparatii. Am inlocuit fibra care a incepus sa se exfolieze, am reparat crapaturile cu chit cu fibra cat si cu chit facut din rasina si pudra de talc.

Asta este capacul despre care am scris mai sus. Nu prea aveam locuri unde sa imi pun si eu diverse lucruri care sa nu ma impiedic de ele prin barca.

In interior am bagat flexul cu o perie de sarma, indepartand vechea vopsea.

Intai am inceput vopsitul in interior. Verde.

Incepe sa prinda culoare, incep sa prind si eu curaj si incepe sa imi placa lucrarea.
Introc barca pe capre si o vopsesc pe exterior. Doua maini pe interior, doua maini pe exterior, totul cu vopsea poliuretanica verde.
Dupa uscare am aplicat pe exterior si vopseaua antvegetativa, doua maini.

Am vopsit podina de lemn si capacul cu albastru.
Am refacut suporturile de lemn care tin strapazanele, am montat strapazanele, ochetii pe oglinda, ochetul pentru troliu peridoc din prova, tachetii prova si tachetul pupa.
Am botezat-o, i-am lipit steagul Romaniei.....si gata lucrarea.

Pe data de 18  martie 2012 am lansat la apa barca pe care Vlad (fiul meu) a botezat-o ALFY.

Cam asta este pe scurt povestea reconditionarii unei barci de fibra de sticla.

si asa mi-am luat barca

 Ani de zile am visat sa imi iau barca mea. Nu stiam ce inseamna sa ai barca ta, pana cand intr-o zi ma suna un vechi prieten, Mihai, cu care nu mai tinusem legatura mult timp:
- Dodo mi-am luat barca, o tin la Oltenita si poate mergem la un pescuit pe Dunare impreuna.
-Sigur, zic eu gandidu-ma ca habar nu am cum se pescuieste pe Dunare.
Mai pescuisem prin delta pe canale, am incercat sa pescuiesc direct pe canalul Sulina, fara sa fi avut ceva capturi care sa ma starneasca.
Vine si ziua mult promisa de a iesi impreuna. Baraca ...o Laguna 565 cu Mercury de 25 cai, o barca foarte stabila si incapatoare. Era prima iesire pe Dunare cu barca.N-am prins nimic in ziua aia, in schimb mi-a placut enorm de mult ideea de a fi cu barca ta pe Dunare, mi-a placut senzatia de libertate pe care ti-o da barca.
In acel timp pescuiam pe baltile din jurul Bucurestiului, ma duceam in weekend si atunci era aglomerat, sigur se gaseau baieti cu gratare si manele ....incepusem sa ma gandesc deja ce alta varianta puteam gasi sa ma duc la pescuit si sa nu fiu obligat sa mai am vecini din 30 in 30 de m.

Am mai iesit de cateva ori cu Mihai impreuna pe Dunare, toate iesirile erau foarte frumoase, dar fara capturi.
Mihai stia sa dea la clonc, imi tot povestea de multiple capturi...cand eram impreuna somnii lipseau la apel.

De fiecare data cand ieseam bagam la cap ce si cum trebuie sa faci , invatam. Singura problema era barca.
Acum doi ani dupa ce m-am intors de pe Alionte ( vezi postul Alionte) mi-a intrat si mai rau in cap ca trebuie sa fac cumva sa imi iau barca.
In prima faza m-am hotarat sa imi iau permisul de conducere ambarcatiuni.
Am telefonat la capitania Snagov si m-am inscris sa sustin examenul, de ceva vreme nu se mai sustinea examen practic, doar examenul teoretic. am invatat 3 zile si am devenit mandrul posesor de permis categoria D, ape interioare. Primul pas era facut,dar imi trebuia barca. 
Cu mult noroc am reusit de la un prieten sa aflu ca cineva vindea o barca cu tot cu motor....
Nici despre barci nu stiam decat din ce citisem pe net, tipuri de motoare, tipuri de barci.....aveam atatea informatii dar practica aproape zero. Mihai mi-a mai lasat barca sa merg cu ea de doua ori singur.
Am fost sa vad barca si motorul recomandat.
Motorul credeam ca este scos din cutie, nu cred ca avea 50 de ore de functionare, motor Yamaha cumparat din Romania, cu toate actele in regula, motor in 4 timpi, arata ca nou, pe elice se vedeau vagi urme de utilizare, cateva zgarieturi, in rest nu credeai ca a fost folosit.
La barca nici nu m-am mai uitat foarte atent, era un pret excelent si barca si motor.
Acum ce dumnezeu fac cu barca era prin 2010 in septembrie, unde duc barca? stau la bloc si nu am rude sau prieteni care sa imi primeasca barca. Eu cand mergeam cu Mihai luam barca care era in port la Oltenita, nu simteam problema stationarii barcii.
Hai sa caram barca.....Mihai imi spune ca o rezolvam noi si cu locatia barcii. Daca nu era asa de categoric ca o rezolvam poate ca nu aveam acum barca, pentru mine era o mare problema, nu aveam peridoc, banii nu prea mai aveam...mhhhh destul de greu.
Ma gandeam deja....ai grija ce iti doresti ca poate se intampla.  mi-am cumparat elefant........ce fac cu el?
La ziua si data stabilita cu vanzatorul merg cu Mihai sa luam barca. Cand ajungem sa luam peridocul stupoare, Mihai avea barca pe peridoc:
- Bine mai Mihai, eu am vorbit cu omul, azi trebuie sa luam barca. Cum caram ambele barci pana lan Oltenita astazi?
-Lasa Dodo, punem barca ta in barca mea, motorul il pui pe bancheta si rezolvam.
Ajungem la om in curte si pe el aceasi stupoare. Ii explicam ce vrem sa facem, tragem de barca si reusim sa o ridicam peste barca lui Mihai. Barca mea avand 5 m a intrat binisor in barca cealalta.
Am plecat pe o ploaie caineasca de semptembrie la ora 8 seara din Corbeanca spre Oltenita.
Masina tractoare era un Logan, in spate doua barci si un motor de 25 de cai, motorul meu pe bancheta din spatele Loganului.
Ajungem la Oltenita, lasam barca una peste alta la un prieten al lui Mihai in incinta unui siloz foarte aproape de Capitania Oltenita.
Clar acum imi trebuia carlig de remorcare, barca mea va ramane pe peridoc , Mihai si-o va lasa la apa si o va pune in port unde avea locul asigurat.

Si asa a trecut toamna, ma duceam la Oltenita, trageam barca cu peridocul pana la rampa de lansare, pescuiam si seara o scoteam si o lasam iarasi pe peridoc la siloz.

Era destul de munca....daca veneam singur la pescuit trageam de barca de imi ieseau ochii in cap.
 A venit si iarna, am reusit sa gasesc un loc la 4 km de Oltenita unde sa las barca peste iarna.
Imi trebuia peridoc, nu puteam sa ii tin peridocul ocupat mereu lui Mihai. Eu imi doream sa gasesc un loc unde sa stea pe apa. Sa pot si eu sa cobor din masina, sa ma urc in barca si sa plec. Sa scap de chinuiala lansatului barcii la apa si scoaterea ei.
In prima faza mi-am comandat peridoc la un baiat simpatic din Galati. L-am cunoscut pe net, am avut nebunia sa ii trimit 2000 ron avansul fara sa il fi vazut niciodata. Nu m-am inselat, omul parolist a terminat peridocul pana in martie 2011. Mi-a trimis toate actele necesare pentru inmatriculare. Am inmatriculat peridocul fara probleme.

Deja incepusem sa am cam tot ce imi trebuie, mai ramasese doar locul unde sa pun barca.
Printr-o increngatura de genul " nu sti pe cineva care stie pe cineva care sa cunoasca sa pot si eu sa tin barca la apa " am reusit sa gasesc un loc unde sa pot sa tin barca.
Misiune indeplnita. in mai 2011 aveam barca, motor, peridoc si loc unde sa imi tin barca.
Acum incepea ucenicia pescuitului la clonc....asta e alta poveste.

alionte. un colt de rai

Citisem de Alionte de pe net, era o magie, citisem cat de greu se ajunge, ce eforturi trebuie sa faci sa ajungi acolo, imi doream sa pot sa ajung acolo.....undeva in mintea mea se nastea o dorinta de a fi acolo. Cu timpul acea dorinta a scazut in intensitate, nu aveam cum sa ajung acolo, am o masina cu care nici in vis nu asi fi putut ajunge, barca nu aveam, asa ca acea dorinta era pusa la colt si astepta........

Trecuse ceva timp de cand visam la locurile acelea, un an ..un an si ceva, din cand in cand mai cautam pe net " alionte" si eram fascinat. Intr-o zi vorbind cu un prieten pescar si el, normal, cine se aseamana se aduna, despre Alionte si locuri unde mi-as dori sa ajung, imi spuna ce vrea si el sa mearga cu un prieten cat de curand...raman mut....nu se poate sa nu ma luati si pe mine, pai te luam oricum, mergi pentru ca cel care are masina nu are carnet, tu avand carnet, mergi cu noi ....nu-mi venea sa cred, mi-era frica ca nu cumva sa se razgandeasca, mi-era teama sa se intample ceva si sa nu mai mergem.
Am hotarat ca vineri seara pe la 10 sa plecam.
Cu pescuitul la Dunare doar cochetasem, nu aveam decat cateva iesiri si doar din barca.  Atunci  eram pescar de balta, lansete de 3,6m, senzori....chesti d-astea. Umblu prin camara si iau 4 lansete, niste lansete mai vechi de 2,7m cu actiune mai mare, iau senzorii la mine, mulinete .....fire, ...ace...plumbi etc, dar imi iau si doua vergi de 5m.
La ora 10 se face jonctiunea, cand vad masina....un jeep 4x4 suprainaltat, cu proiectoare, cauciucuri de namol, pregatita bine pentru drumuri inaccesibile. Ma urc la volan si plecam la drum, alimentam cu gaz...mhhh, motor de 4litri pe benzina ne-ar fi rupt la consum, imi dau seama pe drum ca am luat cortul dar am uitat salteaua si sacul de dormit. Dan a zis ca el doarme in masina, iar Nicu,a zis ca el are un sac de dormit si ca  saltea nu-i trebuie.... vad eu cum ma descurc.
Ajungem la Fetesti iesim de pe autostrada si facem le dreapta. Acolo o bariera....era ora 1 noaptea, bariera inchisa....claxonam noi de zor...dupa vre-o 5 minute iese un nene, ii dam 10 lei si ne deschide bariera, uitandu-se la noi tare ciudat si spunand :
-Ba baieti voi nu aveti ce face, in zona a plouat o saptamana, unde va duceti voi la peste pe vremea asta ca dabea a stat ploaia de cateva ore.
Noi intr-un glas....
-Pe Alionte.
-Voi nu sinteti intregi la minte, daca va impotmoliti iesiti cu elicoterul de acolo.
Nicu care isi stia masina,
-Lasa nene ca iesim noi cumva.....
Eu vazand pe net ce-au patit altii pe drumul spre Alionte, dar in acelas timp, simtind masina pe drumul pana la Fetesti nu mai stiam ce sa cred, eram ingrijorat un pic.
Nicu imi zice :
-Gata Dodo de aici trec eu la volan, ca nu mai suntem pe drum public, avea dreptate, eram pe un dig de pamant cu clisa de namol, orice masina normala nu ar fi plecat de pe loc. Cupleaza 4x4 da drumul la proiectoare si porneste la drum.....in fata se vedea perfect, mai avea inca un proiector mobil cu care vedeam latrealele. Mergem vre-o ora, o ora si jumatate, eu eram in dreapta, Nicu la volan, iar Dan sforaia in spate. Nu stiu frate cum poate sa doarma omul asta ( nu e prima oara cand merg cu el la pescuit si pe drum oricat de accidentat e, doarme de rupe) pe asa drum. Pierdem drumul....ajungem intr-o zona unde apa era de 20 cm de jur imprejur, coborasem de pe dig, ca erau sleaurile mult prea mari si pentru noi, pe dig inapoi nu mai puteam sa ne urcam, am incercat de cateva ori si chiar nu se putea urca.
Il trezim pe Dan...
-Dane tu mai sti pe unde trebuie sa o luam? ca mergem de ceva vreme si nu stim unde suntem.
Dan somnoros:
- Mergeti inainte. si se culca la loc.
- Ce bun era un gps...zic eu,
-Vezi in torpedou ca am un gps, poate ne dam seama pe unde suntem.
Deschidem gps-ul, asteptam sa se actualizeze pozitia si ne dam seama ca eram mai la sud cu mult decat trebuia.
Nicu stia ca la un moment dat trebuia sa faca la dreapta pe un dig, noi iesind de pe dig pierdusem drumul. Se trezeste Dan si ne spune:
- Nicule ai grija sa nu mai cautam drumul ca data trecuta .....
Eu eram sigur ca ei stiau drumul, mai fusesera odata, tot noaptea si au cautat drumul 3 ore, asta am aflat acum de la Nicu. Situatia era destul de incordata, pentru mine si Nicu, Dan  adormise iarasi pe bancheta din spate.
Cu gps in brate, normal ca nu vedea nici un drum , macar ca vedeam Dunarea in stanga, scosesem eu o harta de pe Google Earth si incercam sa ajungem la dig. De nicaieri apare  un cioban!
- CE CAUTATI BA AICI? ATI VENIT LA FURAT?
Omul era trezit din somn, habar nu am de unde a aparut, luminam de jur imprejur si vedem o baraca si un tarc cu oi, Nicu isi aduce aminte ce si data trecuta sa ratacit tot prin zona. Ne lamurim cu ciobanul ce e cu noi pe coclaurile alea, si plecam mai departe. Gasim dupa vre-o 20 de minute drumul.

Acum trebuia sa urcam iar pe dig, altfel nu se mai putea. Nicu forteaza la maxim masina, si reuseste intr-un final sa urce pe dig, Am avut momente in care credeam ca ne rasturnam. Sincer, Dan dormea in continuare in spate. Ajungem langa o padurice.....Nicu :
- Gata am ajuns, sa vedem pe unde intram spre apa. Se trezeste si Dan.

Cautam cateva intrari , peste tot baltea apa, noi eram pe un dig si trebuia sa coboram cam 2 metri ca sa intram intr-o padurice pe malul canalului. Digul este fix cat o masina, nu puteam sa intoarcem, masina din cand in cand mai aluneca pe namol si doar Nicu o redresa la limita....sport extrem.
Ajungem intr-un loc unde panta ne-ar fi permis sa si urcam, intram in padure, gasim un loc mai mare unde sa poata sa isi tina Dan si Nicu barcile pneumatice si unde sa poata sa le dea la apa.
 Incepem sa despachetam. Se facuse aproape 5 dimineata. Am facut drum de 30-40 km in 4 ore. Bine ca am ajuns.
Despachetam.

Parca ne mutam. inteleg si eu cum a putut Dan sa doarma, avea loc pe bancheta doar o persoana, de bagaje nu putea sa se miste prea mult. l-au tinut bagajele sa nu cada in timp ce dormea.


Scoatem calabalacul din masina si incepem organizarea, ......ce organizare? chiar credeti ca avea cineva chef de organizare, sculele de pescuit direct, Dan si Nicu la aranjat barcile pneumatice, iar eu deja am bagat doua bete pentru baboiala si o lanseta pe boabe de porumb din conserva.

Aveam destul timp si pentru restul de organizare.

Fiecare isi desfasura activitatea dupa planul pe care il avusese.
Dan si Nicu pleaca cu barcile la stiuca si avat, eu raman la baza pe mal.
Incep o nadire grea, apa aproape statea pe loc, canalul era aproape colmatat, cotele Dunarii erau mici. mie imi convenea de minune. intra primul caras....al doilea....si uite ca aproape se face seara, vin si prietenii cu barcile. Dan peste 10 stiuci oprite, a oprit doar ce era regulamentar sau prea ranite sa le dea drumul, a prins aproximativ 25 de bucati. Nicu...doar....3 bucati...de, experienta. Stiam ca Dan e bun la spinining. A demonstrat-o.
Eu aveam peste 10 kg de caras frumos, ce era mai mic de 300g am dat drumul.
Aproape toata ziua langa mal la 1 metru de mine a stat o marlita. La inceput ma gandeam cum sa fac sa o prind , cand ma miscam pleca, cum era liniste cum venea inapoi. deja era prietena mea.
Intre timp am mai mancat noi cate ceva , ba un sanbwich, ba un biscuite, dar deja se facea seara si am fi vrut sa mancam ceva cald. pai hai sa facem focul...cu ce ? totul era ud, de la ciorapii nostri pana la pestii din apa.
Scoatem rezervorul de benzina , adunam lemne cat mai groase, vreascuri care le-am gasit mai uscate, turnam benzina si dam foc. se termina benzina se stingea focul. Am adunat de pe mal toate peturile, daca e ceva ce nu lipseste pe malurile raurilor din Romania sunt peturile lasate de urangutani. ( nu stiti ca avem urangutani  si giboni la noi in tara?....sunt aia cu fata umana de vin pe malul raului, baltilor, cu muzica la maxim, eventual Guta sau Salam, si intind imediat gratarul, iar cand pleaca ti-e rusine de ce lasa in urma).....revenim la foc, ( d-ale-as foc, la peturi.....si....lor ) punem peturile pe foc, stiam ca prajeala la peturi nu e tocmai pe gustul nostru.

Reusim sa aprindem focul si dam sa luam gratarul:
- Nicu unde ai pus gratarul?
- Pai unde l-ai pus tu ca eu nu l-am luat, am crezut ca il iei tu.
Deci nu avem gratar, in lada frigorifica aveam ceva pulpe si carne de porc......
asa ca am facut niste tepuse si ne-am pus langa foc sa frigem carnea.

Pot spune ca a iesit o minunatie de carne, doar ca printre altele uitasem si sarea si ...mai multe.
Problema mea era cum dorm. Sac de dormit nu aveam, patura nu, saltea nu, doar cort. Intr-un tarziu am intrat in cort rupt de oboseala, o noapte nu dormisem, avusesem activitate o zi intreaga si mi-era ceva frig, era umezeala....... Am adormit.
A doua zi, acelas program.

Unii din barca

 Altii de pe mal.

Pe la pranz apare Nicu :
- Bai Dodo eu nu mai dau din barca, daca vrei ia barca si tu.
- Pai la ce rapitor sa dau ca nu am bat de rapitor, nu am nimic. Si oricum prind aici caras frumos.merci.
Pe Nicu il vad mosmondind la trusa, isi monta un feeder, era pentru prima oara cand dadea la feeder, si eu doar auzisem de stilul asta.
Lanseaza, ii trage, da sa intepe , nu prinde nimic. chestia se repeta vre-o ora. eu scoteam cam la 10 minute un carasoi baban.
- Bai Dodo, nu vrei sa cumperi un bat de feeder? il dau ieftin,( ma uitasem la bat si am vazut ca era cu eticheta pe el costase aproape 200 ron. )Ti-l dau cu 50 ron.
-Bai Nicule, nu pot sa il iau, ai dat mult mai mult pe el. De ce il dai?
-Nu vezi ca nu prind nimic la mizeria asta de bat.....m-am enervat groaznic.
- Insista Nicule, trebuie sa intre si la tine.
Mai trece o jumate de ora....
-Da-mi 30 de lei pe el.
-Nu iti dau Nicule, te-as pacali si nu se face.
- NU-MI DAI ?....se ridica omul in picioare ia batul in maini si trosc de genunchi. Eu nu stiam ce sa fac sa rad sau sa ma fac ca nu l-am vazut.
-Gata frate am terminat cu stresul, acum nu mai dau la nici un bat, nu mai am cu ce sa dau de pe mal. ma duc la foc. Azi am terminat cu pescuitul.
Avea dreptate. Dan il zapacise din barca , eu pe mal .....caras unu dupa altu'.
Daca stiam ca il rupe, ii dadeam si mai mult de 50 de lei pe bat.
 Ne-am apucat sa strangem si sa ne pregatim de plecare.
LA REVEDERE ALIONTE!!!!

intr-o duminica....pe la pranz.

  Duminica pe la 11, terminasem ceva treaba prin casa, Oana ( sotia mea) imi spune:
- Voi nu aveti chef de un pescuit? Eu vreau sa fac ceva de mancare pentru saptamna viitoare, ia-l pe Vlad( fiul meu de 13 ani pe atunci) si duceti-va la plimbare, macar daca de pescuit nu e timp iesiti la aer, e pacat sa stati in casa dupa mine.
Ma uit la Vlad, Vlad la mine , ne-am inteles din priviri....ata am astepta, in 5 minute ieseam pe usa doar cu doua lansete de somn si cu o gentuta cu ceva plumbi si carlige. Mai aveam o geanta mica frigorifica cu ceva de baut si ceva de rontait.
Prima oprire la nea Costica care are rame negre. Am luat jumatate de kg de rame si directia Oltenita, locul unde tin barca. La ora 1 caram putinele bagaje in barca , si ii dam drumul in aval la un loc care ultima oara can am fost la crap mi-a plucut si speram sa prind ceva acolo la clonc.
Trecem de Km 422 si incepem sa dam la clonc. Dupa primele batai de clonc parca apa incepe sa fiarba, ieseau bule de aer de jur impreujurul barcii, nu stiam exact cum sa folosesc sonarul, eu stiam ca trebuie sa stau pe o anumita adancime 6-8 m.  Prima trasatura violenta la lanseta lui Vlad. Vlad nu putea sa ridice lanseta de pe copastia barci decat maxim 10 cm ca se supara somnul si ii trantea la loc lanseta. L-a scapat .......nu la intepat puternic. Mi-am dat seama ca era maricel, pana atunci cel mai mare somn prins de mine era de 4 kg. Nu stiam ce forta are unul mai mare si nici nu stiam cum trage doar banuiam. Am lasat barca in deriva aproape inca un km si ne-am intors sa mai incercam zona. Trasatura la mine...intep si ratez, nici macar nu l-am simtit, scot carligele goale, "sa-ti fie de bine,Domnule mustacios".
Vlad are o trasatura, inteapa, dril ...ce dril....in 30 de secunde era cu somnul era in barca 5kg. Vlad incerca sa isi bage iar rame, i-au trebuit cateva minute bune, ii tremura mana si ii radeau ochii. Era fericit prinsese un somn mai mare decat prinsesem eu si nu il ajutasem deloc sa il scoata. Era trofeul lui.nu stiu cine era mai bucuros eu sau el. piciul meu prinsese un somn de 5kg.
Incercam sa il intreb de ce a luat gripul de la mine sa scoata pestele...nici nu ma auzit, mi-a spus ca nu mai exista decat el si pestele ca parca nimic nu mai era in jurul lui. L-am inteles perfect,
Nu apcam bine sa ne bucuram ca am trasatura violenta, intep temeinic si simt ca e ceva mai mare...firul pleaca paralel cu barca si somnul intra in firul lui Vlad exact cand reusisem sa il vad la mai putin de jumatete de metru sub apa. Se rasuceste si se agata si in firul de la lanseta lui Vlad ( in poza se vede si firul meu si al lui Vlad). Nu era prea bine, Vlad da drumul la baitrunner si pot sa din nou sa il controlez. Atunci ii spun lui Vlad sa faca poze, el era deja cu telefonul si facea poze. De atunci mi-am promis sa nu mai uit apartul foto acasa, cine se gadea ca plecat la 11 de acasa si mers intr-o doara la peste o sa am nevoie de aparat foto...

Il obosesc si reusesc sa il aduc langa mana mea, ca berbecul ii bag mana in gura se zbate si iata cum toate buricele degetelor mele de la mana dreapta sunt zdrelite de dinti balaurului....iar il aduc langa barca si bag gripul si il scot. Pe grip 15 Kg. acum era timpul sa rada Vlad de mine ca imi tremura mana si nu reusesc sa bag ramele pe ac. Nu-mi vine sa cred ce sa intamplat, am plecat intr-o doara la pescuit, fara nici un fel de pregatire si avem niste capturi memorabile, si cand ma gandesc ca trebuia sa fie o plimbare de dupamasa......
 Deja se facuse ora 3 pescuisem 2 ore. Ne-am oprit la mal, si am stat linistiti si am baut un suc, am mancat cate ceva si ne-am hotarat sa ne intoarcem acasa.



Pe drum Vlad a vorbit continuu la telefon sa povesteasca bunicilor si sotiei ce pesti am prins noi.
Totul sa intamplat intr-o duminica ....pe la pranz.

2011 remember

Anul 2011 s-a terminat de ceva vreme. Si odata cu scoaterea barcii pe uscat, in data de 19 Noiembrie 2011, s-a incheiat si sezonul de pescuit pentru anul 2011. Anul asta crapul s-a lasat greu prins, somnul a fost destul de prezent, tinand cont ca este primul an in care dau la clonc, a fost un an bun pentru mine.
La avat am pescuit doar la inceputul perioadei, dupa care am renuntat sa mai dau la avat, imi pare un peste fraierut, am mai prins caras mare si platica, atunci cand crapul se lasa greu asteptat. Pe multi i-am auzit ca anul asta a fost un an slab in pescuit … Acum la incheierea sezonul, eu spun ca am mai descoperit o parte din frumusetea Dunarii.

Cateva poze din sezonul trecut pe Dunare….


ASTEPTAND RASARITUL 

UN PIC GRABIT SPRE PESCUIT, SI EL SI NOI....

 

EU VOI PRINDE MONSTRUL !!!

AICI SE ASCUNDE OARE ?

SAU AICI?

IN ASTEPTAREA CAPTURIILOR......

SI L-AM PRINS!!!

SI EL LA PRINS. ASA TATA ASA FIU.

TATA SI FIU ASTEPTAND SA SE FACA TOCANA DUPA O ZI PLINA DE AVENTURA SI NATURA.

In fiecare poza gasesc emotia momentului de a fi in natura pe malul Dunarii.
LA REVEDERE DUNARE 2011!

Bine ati venit!

     

Bine ati venit pe bogul nostru dedicat pescuitului pe Dunare.