duminică, 12 februarie 2012

intr-o duminica....pe la pranz.

  Duminica pe la 11, terminasem ceva treaba prin casa, Oana ( sotia mea) imi spune:
- Voi nu aveti chef de un pescuit? Eu vreau sa fac ceva de mancare pentru saptamna viitoare, ia-l pe Vlad( fiul meu de 13 ani pe atunci) si duceti-va la plimbare, macar daca de pescuit nu e timp iesiti la aer, e pacat sa stati in casa dupa mine.
Ma uit la Vlad, Vlad la mine , ne-am inteles din priviri....ata am astepta, in 5 minute ieseam pe usa doar cu doua lansete de somn si cu o gentuta cu ceva plumbi si carlige. Mai aveam o geanta mica frigorifica cu ceva de baut si ceva de rontait.
Prima oprire la nea Costica care are rame negre. Am luat jumatate de kg de rame si directia Oltenita, locul unde tin barca. La ora 1 caram putinele bagaje in barca , si ii dam drumul in aval la un loc care ultima oara can am fost la crap mi-a plucut si speram sa prind ceva acolo la clonc.
Trecem de Km 422 si incepem sa dam la clonc. Dupa primele batai de clonc parca apa incepe sa fiarba, ieseau bule de aer de jur impreujurul barcii, nu stiam exact cum sa folosesc sonarul, eu stiam ca trebuie sa stau pe o anumita adancime 6-8 m.  Prima trasatura violenta la lanseta lui Vlad. Vlad nu putea sa ridice lanseta de pe copastia barci decat maxim 10 cm ca se supara somnul si ii trantea la loc lanseta. L-a scapat .......nu la intepat puternic. Mi-am dat seama ca era maricel, pana atunci cel mai mare somn prins de mine era de 4 kg. Nu stiam ce forta are unul mai mare si nici nu stiam cum trage doar banuiam. Am lasat barca in deriva aproape inca un km si ne-am intors sa mai incercam zona. Trasatura la mine...intep si ratez, nici macar nu l-am simtit, scot carligele goale, "sa-ti fie de bine,Domnule mustacios".
Vlad are o trasatura, inteapa, dril ...ce dril....in 30 de secunde era cu somnul era in barca 5kg. Vlad incerca sa isi bage iar rame, i-au trebuit cateva minute bune, ii tremura mana si ii radeau ochii. Era fericit prinsese un somn mai mare decat prinsesem eu si nu il ajutasem deloc sa il scoata. Era trofeul lui.nu stiu cine era mai bucuros eu sau el. piciul meu prinsese un somn de 5kg.
Incercam sa il intreb de ce a luat gripul de la mine sa scoata pestele...nici nu ma auzit, mi-a spus ca nu mai exista decat el si pestele ca parca nimic nu mai era in jurul lui. L-am inteles perfect,
Nu apcam bine sa ne bucuram ca am trasatura violenta, intep temeinic si simt ca e ceva mai mare...firul pleaca paralel cu barca si somnul intra in firul lui Vlad exact cand reusisem sa il vad la mai putin de jumatete de metru sub apa. Se rasuceste si se agata si in firul de la lanseta lui Vlad ( in poza se vede si firul meu si al lui Vlad). Nu era prea bine, Vlad da drumul la baitrunner si pot sa din nou sa il controlez. Atunci ii spun lui Vlad sa faca poze, el era deja cu telefonul si facea poze. De atunci mi-am promis sa nu mai uit apartul foto acasa, cine se gadea ca plecat la 11 de acasa si mers intr-o doara la peste o sa am nevoie de aparat foto...


Il obosesc si reusesc sa il aduc langa mana mea, ca berbecul ii bag mana in gura se zbate si iata cum toate buricele degetelor mele de la mana dreapta sunt zdrelite de dinti balaurului....iar il aduc langa barca si bag gripul si il scot. Pe grip 15 Kg. acum era timpul sa rada Vlad de mine ca imi tremura mana si nu reusesc sa bag ramele pe ac. Nu-mi vine sa cred ce sa intamplat, am plecat intr-o doara la pescuit, fara nici un fel de pregatire si avem niste capturi memorabile, si cand ma gandesc ca trebuia sa fie o plimbare de dupamasa......
 Deja se facuse ora 3 pescuisem 2 ore. Ne-am oprit la mal, si am stat linistiti si am baut un suc, am mancat cate ceva si ne-am hotarat sa ne intoarcem acasa.



Pe drum Vlad a vorbit continuu la telefon sa povesteasca bunicilor si sotiei ce pesti am prins noi.
Totul sa intamplat intr-o duminica ....pe la pranz.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu