Ani de zile am visat sa imi iau barca mea. Nu stiam ce inseamna sa ai barca ta, pana cand intr-o zi ma suna un vechi prieten, Mihai, cu care nu mai tinusem legatura mult timp:
- Dodo mi-am luat barca, o tin la Oltenita si poate mergem la un pescuit pe Dunare impreuna.
-Sigur, zic eu gandidu-ma ca habar nu am cum se pescuieste pe Dunare.
Mai pescuisem prin delta pe canale, am incercat sa pescuiesc direct pe canalul Sulina, fara sa fi avut ceva capturi care sa ma starneasca.
Vine si ziua mult promisa de a iesi impreuna. Baraca ...o Laguna 565 cu Mercury de 25 cai, o barca foarte stabila si incapatoare. Era prima iesire pe Dunare cu barca.N-am prins nimic in ziua aia, in schimb mi-a placut enorm de mult ideea de a fi cu barca ta pe Dunare, mi-a placut senzatia de libertate pe care ti-o da barca.
In acel timp pescuiam pe baltile din jurul Bucurestiului, ma duceam in weekend si atunci era aglomerat, sigur se gaseau baieti cu gratare si manele ....incepusem sa ma gandesc deja ce alta varianta puteam gasi sa ma duc la pescuit si sa nu fiu obligat sa mai am vecini din 30 in 30 de m.
Am mai iesit de cateva ori cu Mihai impreuna pe Dunare, toate iesirile erau foarte frumoase, dar fara capturi.
Mihai stia sa dea la clonc, imi tot povestea de multiple capturi...cand eram impreuna somnii lipseau la apel.
De fiecare data cand ieseam bagam la cap ce si cum trebuie sa faci , invatam. Singura problema era barca.
Acum doi ani dupa ce m-am intors de pe Alionte ( vezi postul Alionte) mi-a intrat si mai rau in cap ca trebuie sa fac cumva sa imi iau barca.
In prima faza m-am hotarat sa imi iau permisul de conducere ambarcatiuni.
Am telefonat la capitania Snagov si m-am inscris sa sustin examenul, de ceva vreme nu se mai sustinea examen practic, doar examenul teoretic. am invatat 3 zile si am devenit mandrul posesor de permis categoria D, ape interioare. Primul pas era facut,dar imi trebuia barca.
Cu mult noroc am reusit de la un prieten sa aflu ca cineva vindea o barca cu tot cu motor....
Nici despre barci nu stiam decat din ce citisem pe net, tipuri de motoare, tipuri de barci.....aveam atatea informatii dar practica aproape zero. Mihai mi-a mai lasat barca sa merg cu ea de doua ori singur.
Am fost sa vad barca si motorul recomandat.
Motorul credeam ca este scos din cutie, nu cred ca avea 50 de ore de functionare, motor Yamaha cumparat din Romania, cu toate actele in regula, motor in 4 timpi, arata ca nou, pe elice se vedeau vagi urme de utilizare, cateva zgarieturi, in rest nu credeai ca a fost folosit.
La barca nici nu m-am mai uitat foarte atent, era un pret excelent si barca si motor.
Acum ce dumnezeu fac cu barca era prin 2010 in septembrie, unde duc barca? stau la bloc si nu am rude sau prieteni care sa imi primeasca barca. Eu cand mergeam cu Mihai luam barca care era in port la Oltenita, nu simteam problema stationarii barcii.
Hai sa caram barca.....Mihai imi spune ca o rezolvam noi si cu locatia barcii. Daca nu era asa de categoric ca o rezolvam poate ca nu aveam acum barca, pentru mine era o mare problema, nu aveam peridoc, banii nu prea mai aveam...mhhhh destul de greu.
Ma gandeam deja....ai grija ce iti doresti ca poate se intampla. mi-am cumparat elefant........ce fac cu el?
La ziua si data stabilita cu vanzatorul merg cu Mihai sa luam barca. Cand ajungem sa luam peridocul stupoare, Mihai avea barca pe peridoc:
- Bine mai Mihai, eu am vorbit cu omul, azi trebuie sa luam barca. Cum caram ambele barci pana lan Oltenita astazi?
-Lasa Dodo, punem barca ta in barca mea, motorul il pui pe bancheta si rezolvam.
Ajungem la om in curte si pe el aceasi stupoare. Ii explicam ce vrem sa facem, tragem de barca si reusim sa o ridicam peste barca lui Mihai. Barca mea avand 5 m a intrat binisor in barca cealalta.
Am plecat pe o ploaie caineasca de semptembrie la ora 8 seara din Corbeanca spre Oltenita.
Masina tractoare era un Logan, in spate doua barci si un motor de 25 de cai, motorul meu pe bancheta din spatele Loganului.
Ajungem la Oltenita, lasam barca una peste alta la un prieten al lui Mihai in incinta unui siloz foarte aproape de Capitania Oltenita.
Clar acum imi trebuia carlig de remorcare, barca mea va ramane pe peridoc , Mihai si-o va lasa la apa si o va pune in port unde avea locul asigurat.
Si asa a trecut toamna, ma duceam la Oltenita, trageam barca cu peridocul pana la rampa de lansare, pescuiam si seara o scoteam si o lasam iarasi pe peridoc la siloz.
Era destul de munca....daca veneam singur la pescuit trageam de barca de imi ieseau ochii in cap.
A venit si iarna, am reusit sa gasesc un loc la 4 km de Oltenita unde sa las barca peste iarna.
Imi trebuia peridoc, nu puteam sa ii tin peridocul ocupat mereu lui Mihai. Eu imi doream sa gasesc un loc unde sa stea pe apa. Sa pot si eu sa cobor din masina, sa ma urc in barca si sa plec. Sa scap de chinuiala lansatului barcii la apa si scoaterea ei.
In prima faza mi-am comandat peridoc la un baiat simpatic din Galati. L-am cunoscut pe net, am avut nebunia sa ii trimit 2000 ron avansul fara sa il fi vazut niciodata. Nu m-am inselat, omul parolist a terminat peridocul pana in martie 2011. Mi-a trimis toate actele necesare pentru inmatriculare. Am inmatriculat peridocul fara probleme.
Deja incepusem sa am cam tot ce imi trebuie, mai ramasese doar locul unde sa pun barca.
Printr-o increngatura de genul " nu sti pe cineva care stie pe cineva care sa cunoasca sa pot si eu sa tin barca la apa " am reusit sa gasesc un loc unde sa pot sa tin barca.
Misiune indeplnita. in mai 2011 aveam barca, motor, peridoc si loc unde sa imi tin barca.
Acum incepea ucenicia pescuitului la clonc....asta e alta poveste.
